Acest articol este o traducere a articolului “Understanding the Child’s Experience, Dr. Craig Childress: Attachment Based “Parental Alienation” (AB-PA), A Scientifically Based Model of “Parental Alienation”
Copilul tău te iubește din toată inima. Tu ești lumea pentru ei. Sunt pierduți. Ei trăiesc într-o lume periculoasă din punct de vedere psihologic, a adevărului și a unei realității în continuă schimbare. Ei trebuie să facă tot ce este necesar pentru a supraviețui în lumea psihologică periculoasă a vietii cu părintele narcisist/borderline.
Mai mulți părinți alienati mi-au cerut să descriu experiența copilului. Voi încerca.
Copilul tău te iubește. Nu te îndoi de asta. Copilul tău te iubește mai mult decât orice. Tu ești lumea pentru ei. Copilul tău te iubește foarte, foarte mult.
Dar lumea din jurul copilului tău este o lume nebună cu susul în jos … o lume a psihopatologiei.
Trăind cu părintele narcisist/(bordeline) nu există nicio ancoră în realitate; sus este jos, cerul este roșu, apoi galben, apoi verde; adevărul și realitatea se schimbă odată cu capriciile și patologia părintelui. Copilul s-a pierdut într-o lume similara cu lumea din Alice în Țara Minunilor, plină de confuzie.
Pentru a înțelege experiența copilului, trebuie să începem prin a înțelege convingerile de bază patologice ale părintelui narcisist/boardeline care a surprins psihologia copilului.
Patologie narcisică și bordeline
În timp ce, la suprafață, manifestarile de personalitate narcisiste și boardeline par diferite, ele sunt pur și simplu variații de comportamente exterioare a acelorași credințe fundamentale în cadrul sistemului de atașament. Aceste convingeri de bază sunt numite „scheme” sau „modele de lucru interne” ale atașamentului. Atât tipurile de personalitate narcisist, cât și cele boardeline, își au originile fundamentale în aceleași credințe de bază conținute în sistemul de atașament.
Sistemul de atașament formează modele de așteptări pentru sine și ceilalți în relație. Atât pentru personalitățile narcisiste, cât și pentru cele boardeline, convingerile de bază referitoare la sine și la celălalt în relație sunt identice:
Credința de bază cu privire la Sinele în relație: „Sunt fundamental inadecvat ca persoană”
Credința de bază cu privire la celălalt în relație: „Voi fi respins și abandonat de cealaltă persoană din cauza insuficienței mele fundamentale ca persoană.”
Atât personalitățile narcisiste, cât și cele boardeline împărtășesc acest set de convingeri fundamentale impamantenite în „modelele lor interne de lucru” de atașament. Singura diferență dintre personalitățile stilului narcisist și cel borderline este modul în care se manifestă aceste scheme interne de atașament de bază.
Personalitatea de tip borderline nu are un sistem de apărare psihologică împotriva manifestarii continue a acestor convingeri de bază de auto-inadecvare primară și frici de abandon, astfel încât personalitatea de tip borderline se prăbușește continuu în tirade iraționale ostil-agresive și episoade lacrimogene de presupusă victimizare.
Personalitatea de tip narcisist, pe de altă parte, a reușit să dezvolte un sistem de apărare fragil din punct de vedere psihologic, împotriva experienței directe a acestor credințe de bază printr-o “umflare” grandioasă în care personalitatea în stil narcisist devalorizează în totalitate importanța celorlalți ca mijloc pentru a-si afirma superioritatea propriei personae și pentru a suprima temerile de abandon (adică, „Ești inadecvat, eu sunt minunat. Și te abandonez din cauza inadecvării tale”). Dacă acest system narcisist fragil este perforat de critici, totuși, stilul personalității narcisice se va prăbuși în miezul său de dezorganizare ostil-agresivă.
Ambele personalități au un nucleu subiacent „boardeline” de inadecvare de sine primară și frică de abandon (adică așteptări de atașament pentru sine și ceilalți în relație), și ambele au trăsături narcisiste de auto-absorbție completă. Diferența este doar că personalitatea în stil narcisist a fost capabilă să stabilească o apărare narcisică fragilă împotriva experienței directe a acestor vulnerabilități subiacente, în timp ce personalitatea boardeline nu are apărare psihologică interioară împotriva experienței directe continue a acestor credințe de atașament de bază. .
Având în vedere această patologie parentală, ne întoarcem la experiența copilului.
Răspunsul de durere
Când a avut loc divorțul, copilul tău era anxios și confuz.
„Ce înseamnă divorțul? Ce se va intampla?”
Atunci când copiii sunt anxioși, sistemele lor cerebrale îi motivează să „oglindeasca” părinții lor pentru a da explicatii acestei situatii a divortului.
În calitate de părinte sănătos, i-ați oferit copilului dumneavoastră o înțelegere adecvată și echilibrată cu privire la semnificația divorțului, cee ace a fost foarte bine.
Părintele narcisist/bordeline, pe de altă parte, i-a oferit copilului o perspectivă dezechilibrată și foarte distorsionată despre sensul divorțului.
Divorțul l-a făcut pe copil extrem de trist de pierderea familiei intacte. Copiii iubesc ambii părinți și oricât de multă durere și furie au fost în relația dintre soti, copilul tău încă vă iubește pe amândoi și inca isi dorește ca amândoi să fiți împreună. Dar divorțul a pus capăt acestui lucru. Familia intactă s-a despărțit.
Când a avut loc divorțul, experiența interioară a copilului a fost una de durere și dor profund pentru structura familială intactă. Acest lucru este în întregime natural și sănătos. Copilul era, de asemenea, îngrijorat de ce înseamnă divorțul. Ce avea să se întâmple?
Într-un proces de divorț sănătos, normalitatea ar fi ca părinții să evite conflictul deschis, denigrarea celuilalt parinte astfel încât copilul să nu fie prins în mijlocul conflictului conjugal. Vrem să-i permitem copilului să iubească ambii părinți.
Într-un proces de divorț sănătos, părinții nu implica in mod direct copilul și îi oferă copilului asigurări calme că ambii părinți îl iubesc și că totul va fi în regulă.
„Mama și tata nu se pot înțelege și am decis să divorțăm, ceea ce înseamnă că mama și tata vor locui în case separate. Dar amândoi încă te iubim foarte mult și amândoi încă vom fi implicați în fiecare etapa a vieții tale și în tot ceea ce faci. Mama și tata vor locui doar în case separate, asta-i tot. Divorțul este între mamă și tată și nu este vorba despre tine, ci despre noi. Amândoi te iubim foarte mult și totul va fi bine.”
Ca părinte iubitor, ai făcut asta.
Părintele narcisist/bordeline nu a făcut-o.
Divorțând de părintele narcisist/bordeline, i-ai expus vulnerabilitățile fundamentale ale insuficienței de sine primare și frica de abandon. Divorțând de el, i-ați identificat public ca fiind un soț inadecvat și l-ați abandonat (respins) din cauza inadecvării lor. Aceasta este o lovitură directă in centrul fundamental al vulnerabilități.
In consecinta, organizarea fragilă a structurii personalității lor s-a prăbușit.
Pentru a-și restabili organizarea structurală, patologia părintelui narcisist/bordeline trebuie să-și exteriorizeze asupra ta propria lor inadecvare primară de sine și frica de abandon. Ei trebuie să facă din tine persoana inadecvată și abandonată și pot realiza acest lucru prin intermediul copilului.
Facand copilul să te respingă, aceasta res[ingere te definește pe TINE ca părinte (persoană) inadecvata care este respinsa (abandonat) pentru inadecvarea ta ca părinte (persoană).
Respingerea ta de către copil îi permite părintelui narcisist/bordeline să-și restabilească apărarea narcisică împotriva experienței de auto-inadecvare primară și a fricilor de abandon care s-au prăbușit odată cu divorțul. Respingerea ta de către copil îi permite să-și exteriorizeze psihologic (proiecteze) convingerile lor de bază asupra ta; ești persoana inadecvată (părinte) și ești abandonat pentru inadecvarea ta fundamentală.
Așa că ei atrag copilul în conflictul conjugal de „partea” lor și îl fac pe copil să te respingă pentru a-și restabili apărarea psihologică împotriva experienței de auto-inadecvare primară și pentru a se proteja de fricile lor teribile de abandon (nu EU sunt persoana abandonată – tu ești. Copilul îmi aparține. Copilul nu mă abandonează. Copilul te abandonează.)
Din perspectiva părintelui narcisist/bordeline, totul este justificat. Pentru ei, ești întruchiparea răului și „meriți” să fii respins din cauza insuficienței tale fundamentale ca persoană (care reprezintă de fapt propria lor experiență de auto-inadecvare care este eliminate din structura lor prin proiectarea ei asupra ta).
Tu esti de vina
Pentru a putea inițiaprocesul de respingere a copilului de către tine, părintele narcisist/boardeline te acuză mai întâi pentru divorț.
„Mama ta ne desparte familia. Ea se gândește egoist doar la ceea ce își dorește și nu ia în considerare familia noastră sau ceea ce ne-am dori sau avem nevoie.”
„Tatăl tău nu ne mai iubește. A decis să ne părăsească familia pentru a întemeia o nouă familie.”
Copilul este deja trist de destrămarea familiei, iar sub influența distorsionantă a părintelui narcisist/boardeline această tristețe autentică se transformă în furie și vina îndreptată către tine pentru că ai provocat divorțul.
Parintele sanatos să țina copilul departe de conflictul conjugal, în timp ce părintele narcisist/bordeline îl aduce activ pe copil în conflictul conjugal, manipulând activ copilul pentru a lua „partea” părintelui narcisist/bordeline. Tu ești persoana rea care provoacă divorțul, provocând tristețea copilului.
Aparitia criticilor
A doua fază este determinarea copilului sa te critice, oricât de putin, critici care sunt apoi amplificate și distorsionate de răspunsul pe care aceste critici îl primesc de la părintele narcisist/bordeline.
Răspunzând ca și cum aceste critici minore provocate ar reprezenta de fapt eșecuri parentale severe din partea dvs., copilul este condus să creadă în mod fals că acestea au fost de fapt „dovada” ca esti un parinte abuziv fata de copil.
De obicei, acest lucru este prezentat ca si cum nu sunteți suficient de sensibil la „nevoile copilului” (care conține mesajul implicit că nu îti iubești copilul). Răspunsurile părintelui narcisist/bordeline la aceste critici provocate ale copiilor la adresa ta ca parinte “sanatos” vă definesc ca egoist și insensibil față de copil, iar copilul ajunge să creadă acest lucru.
Credinta in minciuna
Copilul trăiește o tristețe autentică si profunda
Mai întâi din cauza destramarii familei, apoi pierderea legaturii affective cu tine. Copilul te iubește și îi este dor de tine. Odată ce relația afectivă a copilului cu tine este perturbată de influența distorsionantă a părintelui narcisist/boardeline, pierderea conexiunii affective îl face pe copil extrem de trist.
Tristețea copilului este reală și autentică.
Cu toate acestea, sub influența distorsionantă a părintelui narcisist/bordeline, copilul este manipulat să interpreteze greșit această tristețe autentică ca fiind cauzată de ceva rău pe care tu faci ca părinte.
Când oamenii ne fac lucruri rele, ne fac rău.
Legatura cu tine doare, dorinta de a fi cu tine doare dar de fapt copilul vrea să fie conectat cu tine și nu poate. Doare pentru că îi este dor să te iubească.
Părintele narcisist/boardeline amplifica tristețea copilului si o transforma in vină și furie, iar părintele narcisist/bordeline îl convinge pe copil că sursa traumei este parentingul prost. Ești o persoană rea, de aceea copilul sufera.
Acest lucru are sens pentru copil. Când oamenii ne fac lucruri rele, ne doare. Copilul sufera, iar asta înseamnă că tu faci ceva rău care îl face pe copil să sufere. Inițial, acest lucru este încadrat la învinovățirea pentru divorț. Apoi, acest lucru este amplificat de faptul ca nu esti sufficient de sensibil la ceea ce simte și are nevoie copilul (adică, mesajul implicit este că nu-l iubești pe copil).
Sub influența distorsionantă a părintelui narcisist/boardeline, copilul cade în groapa iepurilor în Țara Minunilor, unde susul este în jos, cerul este galben și adevărul este ceea ce pretinde parintele alienator că este.
Copilul tău te iubește foarte mult. Copilul este pur și simplu pierdut.
Relația de inversare a rolurilor
În relațiile sănătoase părinte-copil, copilul folosește părintele ca „celălalt reglator” pentru experiența emoțională și psihologică a copilului.
Într-o relație de inversare a rolului, părintele folosește copilul ca „celălalt reglator” pentru experiența emoțională și psihologică a părintelui.
Starea emoțională și psihologică a părintelui narcisist/boardeline este instabilă. Dacă copilul nu reușește să fie ceea ce părintele narcisist/bordeline își dorește să fie copilul, copilul este expus colapsului părintelui narcisist/bordeline în ostilitate, furie și respingere a copilului.
Dacă, pe de altă parte, copilul poate citi nevoile psihologice și emoționale interioare ale părintelui narcisist/bordeline și poate răspunde în anumite moduri pentru a satisface aceste nevoi, atunci copilul poate stabiliza funcționarea emoțională și psihologică a parintelui narcisist/bordeline și împiedică prăbușirea acestui părinte în dezorganizare, ostilitate și respingere a copilului.
În plus, adevărul și realitatea nu sunt constrctii fixe pentru părintele narcisist/bordeline. Pentru personalitatea narcisică/bordeline, „adevărul și realitatea sunt ceea ce afirma ei ca sunt”.
Deci copilul trăiește într-o lume periculoasă în care este vital să satisfacă în permanență nevoile emoționale și psihologice în continuă schimbare ale părintelui narcisist/bordeline și în care adevărul și realitatea nu sunt concepte fixe, ci sunt în continuă schimbare, definite de nevoile de moment ale părintelui narcisist/bordeline.
Acest lucru creează o anxietate imensa pentru copilul care se află alături de părintele narcisist/borderline care este instabil și periculos din punct de vedere psihologic. Copilul devine hipervigilent pentru a citi starea emoțională și psihologică a părintelui narcisist/borderline și pentru a satisface nevoile părintelui de a stabiliza funcționarea emoțională și psihologică a acestui părinte. Aceasta este relația de inversare a rolului. Copilul acționează ca un „celălalt reglator” pentru starea emoțională și psihologică a părintelui.
Capitularea
Când copilul capituleaza in fata voinței părintelui narcisist/borderline, copilul este eliberat de anxietatea uriașă. Capitularea copilului pentru a fi ceea ce parintele narcisic/borderline doreste, stabilizează funcționarea emoțională și psihologică a părintelui narcisist/borderline. Atâta timp cât copilul este cine și ceea ce părintele narcisist/borderline vrea, copilul este ferit de alunecarea părintelui în ostilitate și respingere a copilului.
Indulgențele
Și în schimbul capitularii psihologice a copilului față de voința și nevoile părintelui narcisist/borderline, copilului i se acordă indulgențe. Cu un părinte narcisist (de obicei, dar nu întotdeauna, tatăl patologic), copilului i se vor acorda indulgențe materiale și privilegii asemănătoare adulților. Părintele care stie sa puna limite sanatoase (de obicei, dar nu întotdeauna, mama patologică), ii ofera copilului stabilitate emotionala, imaginea din jurul „iubirii perfecte” idealizate unul pentru celălalt.
Dar niciun fel de răsfăț nu este iubire. Acordarea narcisistă a indulgențelor materiale și a privilegiilor este de fapt o formă de neglijare emoțională și psihologică și o expresie a neimplicarii părintelui respective
Fuziunea
Deci, ce vrea părintele narcisist/boardeline de la copil?
Ei doresc ca propriul copil să fie o reflectare narcisistă completă a stării psihologice a părintelui.
Ei doresc ca al lor copil să fie o reflectare totală fuzionată a propriei lumi psihologice a părințelui.
Când copilul capituleaza emotional in fata părintelui narcisist/borderline, copilul intră într-o stare psihologică fuzionand cu părintele narcisist/borderline. Copilul renunță la autenticitate sa pentru aceasta fuziunea psihologică.
Această stare de fuziune psihologică este perceputa ca o stare de bine … oarecum. Este ca o experiență de hiper-intimitate, doar că această hiper-intimitate este obtinutacu prețul autenticității sale. Asta inseamna ca uneori copilul poate crede de fapt că el sau ea împărtășește o relație iubitoare de înțelegere reciprocă perfectă cu părintele narcisist/borderline.
Cu toate acestea, vor exista întotdeauna ecouri adânci în interiorul copilului de singurătate și izolare la care se vor adauga durerea si tristețea causata de lipsa celuilalt parinte. Întotdeauna va exista durerea și tristețea si dorul de tine, parinte alienat.
Vinovăţia
Dar capituland in fata voinței și nevoilor psihologice ale părintelui narcisist/borderline, copilul tău te-a trădat, și-a trădat parintele iubit.
Copilul tău te iubește foarte mult. Copilul tău te-a trădat. Acest lucru produce o vinovăție profundă.
Copilul trebuie să se apere de această vinovăție extraordinară și o face făcându-te să „meriți” să fii respins. E vina ta. Nu-i iubești suficient. Tu nu… Nu ai… Tu niciodată… Este vina ta.
„Meriți” să fii respins.
Și părintele narcisist/borderline susține pe deplin această interpretare a respingerii copilului față de tine. Meriți să fii respins pentru că ești partenerul – persoana – părintele inadecvat, care este respins (abandonat) din cauza inadecvării tale ca partener – persoană – părinte.
Nu ai reușit să apreciezi gloria narcisică a părintelui narcisist/borderline. L-ai respins și l-ai abandonat pe părintele narcisist/borderline. „Meriți” să fii pedepsit, „meriți” să suferi.
În această credință falsă impartasita cu parintele narcisic, copilul este capabil să evite vinovăția de a te trăda și durerea de a te pierde.
Copilul tău te iubește
Copilul tău te iubește din toată inima. Tu ești lumea pentru ei. Sunt pierduți. Ei trăiesc într-o lume periculoasă din punct de vedere psihologic, a adevărului și a unei realității în continuă schimbare. Ei trebuie să facă tot ce este necesar pentru a supraviețui în lumea psihologică periculoasă a vietii cu părintele narcisist/borderline.
Trebuie să fim capabili să separăm în mod protector copilul de patologia părintelui narcisist/borderline înainte de a putea restabili autenticitatea copilului.
Sper că acest lucru va ajuta la înțelegerea experienței copilului.