Știați că există trei tipuri de alienare parentală?
Deoarece oamenii sunt creaturi complexe, există diferite grade de alienare pe care fostul tău partener ar putea să le puna in aplicare – și ceea ce este mai rău este că s-ar putea să nu realizezi că se întâmplă.
1. Alienatorul naiv
Este cel mai inofensiv nivel de alienare, dar tot alienare se numeste
De fapt, acest nivel este atât de ușor încât părintele alienator nu s-ar clasifica deloc drept alienator; ei apreciază cu adevărat beneficiile implicarii ambilor parinti in viata copiilor. În loc să stea în calea relației lor, ei acordă prioritate binelui copiilor lor și îl includ pe celălalt părinte în toate deciziile și activitățile semnificative.
Dar oamenii nu gandesc doar in alb-negru. Când o persoană suferă o suferință emoțională, este firesc să răspundă într-un mod nepotrivit, chiar dacă nu este intenționat. Ei pot spune sau face în mod inconstient diverse actiuni față de celălalt părinte care ar putea fi percepute ca nepoliticoase sau nepotrivite si care se incadreaza in sfera alienarii parentale.
De exemplu, un parinte alienator naiv ar putea spune: „Luni te duci acasă la tatăl tău pentru că el nu lucrează la fel de mult ca mine”. Acest lucru ar putea ca inofensiv la prima vedere, dar acest tip de replica îl programează subtil pe copil să creadă că parintele celalalt este leneș și că parintele in grija caruia se afla efectiv, este de fapt cel harnic si ca lucreaza mai mult.
2. Alienatorul activ
Alienatorul activ crede că ai sai copii ar trebui să aibă o relație sănătoasă cu celălalt părinte, dar uneori, are probleme în a-și controla durerea și frustrarea.
Principalul element care il face un alienator activ este furia incontrolabilă.
Un alienator activ ar putea spune: „Mama ta s-ar putea să nu vrea să vină la serbare. Îți amintești ultima dată când a trebuit să plece devreme la serviciu? Nici nu trebuie sa o intrebam pentru ca ea este mereu atât de ocupată. Dar nu-ti face griji, ca eu sunt mereu langa tine.”
În timp ce acest alienator își poate controla emoțiile într-o anumită măsură, sentimentele lor de ura sau dispret față de celălalt părinte pot să se resimta in mod activ în relația copiilor cu parintele alienat. Cu toate acestea, se intampla uneori ca ei sa revin asupra problemei de comunicare si sa incerce sa o rezolve sau eventual sa isi ceara scuze pentru comportamentul gresit fata de copil sau fata de parintele alienat. Recunoasterea greselii se intampla ocazional pentru ca alienatorul activ este capabil sa inteleaga in mare parte, nevoile autentice ale copilului si il poate pune frecvent pe primul plan.
comportament Alienator poate avea atat mama cat si tata
3. Alienatorul extrem sau obsedat
Este cel mai periculos alienator pentru ca marea majoritate a celor care se angajeaza in acest tip de alienare extreme, sufera de tulburari de personalitate sau comportamente percepute ca anormale (tulburare de tip narcisic, borderline, psihopatie, paranoia, comportamente distructive etc). Ei nu inteleg sub nicio forma nevoile autentice ale unui copil si nu fac altceva decat sa perceapa copilul ca o extensie a sa: ceea ce simt ei fata de fostul partener, trebuie sa simta si copilul.
Acest tip de părinte este adesea anxios și furios și va face tot posibilul pentru a deteriora sau rupe relația copiilor lor cu parintele celălalt.
Cheia principală pentru a intelege alienatorii obsesivi este că acestia sunt paranoici și vor proiecta acea paranoia asupra copiilor lor, asta permițându-le să-și asume rolul de victimă. Acest lucru poate face ca un copil sa fie alienat sever si devin extrem de speriat de părintele alienat, refuzand sal-l vada.
Este important de retinut că există multe motive pentru care un alienator obsedat poate acționa in acest mod. Comportamentele lor pot fi justificate – cum ar fi in situatiile in care si ei au fost abuzati in copilarie – sau pot să nu fie, acolo unde paranoia și furia preiau gândirea rațională, iar aici este o discutie care tine de psihiatrie
Dacă paranoia este prezentă, alienatorul obsedat ar putea spune lucruri precum:
„Nu poți să-ți vizitezi tatăl în acest weekend. Nu am încredere în el să te ducă la școală. Și probabil că te va lăsa acasă pentru a petrece timp cu noua lui iubită.
“Nu te voi forța niciodată să mergi acolo dacă nu vrei, pentru că știu că este o chestiune de timp până când iresponsabilitatea lui te pune în pericol real.”
“Daca mergi la tatal tau, o sa ma sinucid”
“Nu pot sa te las sa mergi la tata pentru ca este posibil sa iti puna ceva in mancare si o sa ti se faca rau”.
Ultimele doua replici sunt utilizate in special de alienatorii cu profude tulburari de personalitate.
Din păcate, alienarea parentală este un fenomen extrem de raspandit dar putin constientizat si care afectează milioane de copii in lumea intreaga. Dar dacă nu ești sigur dacă tu sau copilul tau se confruntă sau nu cu alienarea, asigură-te că ai verificat cele cinci semne indispensabile și afla apoi ce poți face pentru a-ți proteja familia în fiecare etapă a alienarii parentale:
• Naivă: alienarea naivă nu necesită, de obicei, actiunea in justitie, desi este util să tineti cont de cee ace inseamna custodie comuna cu ajutorul unui psihoterapeut sau al expert în dreptul familiei pentru a vă asigura că toată lumea este pe aceeași pagină și că toata lumea intelege cum trebuie sa se comporte cu membrii familiei.
• Activa: deja in aceasta situatie puteti actiona pe cale legala sa cereti respectarea “acordului” de custodie comuna si de a cere interventia specializata (psiholog sau avocat).
• Obsesiva: la acest nivel, singurul lucru pe care îl puteți face este să mergeti in instanta pentru ca nu se poate discuta sau negocia sub nicio forma cu un alienator obsesiv care probabil are tulburari de personalitate associate. Trebuie sa va pregatiti pentru ca lupta cu un asemenea alienator este inimaginabila din toate punctele de vedere