Există o gamă foarte largă de manifestări ale fenomenului de alienare parentală. Lista de mai jos nu este exhaustivă. Pe de altă parte, chiar și cei mai buni părinți pot avea într-o mică măsură atitudini alienatoare. Diferența este făcută de caracterul sistematic și programat al acestor acțiuni în cazul părinților manipulatori:
- copilul este pus să decidă dacă dorește sau nu să se întâlnească cu celălalt părinte (sau cu bunicii din
partea acestuia), astfel creând o situație de conflict interior indiferent de decizia pe care o va lua - i se povestește copilului “totul” despre căsătorie și divorț, ceea ce este dureros și distructiv pentru acesta
- copilului nu i se permite să își ia lucrurile care îi aparțin atunci când acesta se deplasează la celălalt părinte
- părintele țintă nu are acces la școală sau la activitățile extra-curiculare ale copilului
- părintele țintă nu primește informații despre situația școlară sau medicală a copilului
- copilul este pus să decidă dacă dorește sau nu să se întâlnească cu celălalt părinte (sau cu bunicii din partea acestuia), astfel creând o situație de conflict interior indiferent de decizia pe care o va lua
2. Efecte asupra copilului:
Dacă i se cere copilului să aleagă între cei doi părinți, acesta va fi pus într-o stare de distress. De obicei copilul nu răspunde printr-o alegere, ci prin evitarea subiectului.
Copilul devine supărat sau furios pe părintele alienat, deseori fără o motivație.
Copilul este folosit pentru a “spiona” celălalt părinte, ceea ce provoacă o stare de tensiune și conflict interior pentru copil. Copilul ne-alienat dorește să fie loial ambilor părinți.
Reacția negativă a părintelui alienator când observă că minorul se simte bine în timpul programului de vizitare, va duce la o problemă de comunicare.
Copilul se simte vinovat sau într-o stare conflictuală dacă nu știe ca este “în regula” să se simtă bine cu părintele țintă.
Restricționarea accesului părintelui țintă la comunicarea prin telefon. Se va permite utilizarea doar a telefonului mobil al părintelui alienator care, în general, nu va fi disponibil să răspundă părintelui țintă. În cazul în care totuși se va permite comunicarea, alienatorul va proceda la ascultarea conversației telefonice pe care o are copilul cu părintele țintă și va interveni în conversație sau în sensul limitării ca
întindere în timp, sub diferite pretexte.
3. Simptome
Se consideră că există 8 simptome primare , care în funcție de stadiu pot fi prezente doar parțial:
- campaniile de denigrare,
- raționalizări absurde pentru denigrare,
- absența ambivalenței,
- fenomenul “gânditorului independent”,
- susținerea reflexă a părintelui alienator în caz de conflict,
- absența sentimentului de vinovăție,
- prezența unor scenarii împrumutate,
- extinderea animozității la rudele tatălui.